Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Ne măsurăm atât de atent timpul liber încât și activitățile care ne fac plăcere ajung pe un waiting list. Dar ce poate fi mai elementar decât un dialog despre gesturile firești în societate? Istoricul Monica Neațu povestește ca un insider despre istoria parfumului, dar și despre etichetă, în cadrul atelierelor sale de la Fundația Calea Victoriei. Brodăm astăzi pe tema manierelor și ne gândim serios să urmăm un curs semnat de ea. De ce nu?

Papersuede: Bunele maniere s-au redefinit de la un secol la altul. Ce e desuet, ce e actual?

Monica Neațu: Regulile de etichetă și-au făcut apariția de-a lungul secolelor la curțile principilor europeni, scopul lor fiind să stabilească o ierarhie socială, dar și un model de comportament rafinat, propriu unei elite politice. Pentru omul secolului XXI, confruntat cu numeroase transformări sociale, tehnologice, economice, etc, codurile de etichetă  din trecut par aproape niște ciudățenii. Totuși, o adaptare la contextul actual ne poate oferi cheia pentru un comportament civilizat și elegant. De exemplu – sărutul mâinii este perceput, astăzi, drept un gest desuet, dar ceva din ritualul din trecut a rămas: un domn așteaptă ca o femeie să îi întindă mâna, când fac cunoștință; schițează primul gestul de salut, pe stradă, chiar dacă nu mai duce mâna la pălărie. Respectul față de celălalt, discreția și toleranța sunt poate cele mai importante reguli pe care ar trebui să le reținem, ele nu au vârstă și nu se demodează niciodată.

În ceea ce privește salutul, diplomația și arta conversației, care sunt punctele cheie pe care o femeie nu trebuie să le ignore? Dar un bărbat?

O persoană civilizată, fie că vorbim de o doamnă sau un domn, salută atunci când intră într-o încăpere sau când se întâlnește cu un cunoscut pe stradă,  răspunde cu „bine, mulțumesc” când este întrebată ce mai face, nu își povestește în public problemele, își cere scuze cu sinceritate și nu doar de dragul convențiilor sociale. Mulțumesc, poftim, te rog, scuză-mă sunt expresii care caracterizează un comportament civilizat. Întrebările  legate de sexualitate,  de starea civilă, de opiniile politice sau religioase sunt de evitat, o persoană educată nu le va aborda decât cu maximă discreție, într-un cerc de intimi și atunci când problemele respective o privesc direct.

Probabil printre cele mai discutate gesturi sunt cele pe care le facem în vizită. Care ar fi miturile  în acest context apropo de cadou, (renunțat la) pantofi sau așezat la masă?

Invitatul ideal este politicos cu gazdele, le respectă intimitatea, nu pune întrebări stânjenitoare, nu are pretenții absurde, nu sosește mai devreme în vizită, dar nici nu se lasă așteptat. O persoană de bun gust nu se descalță niciodată în vizită și nici nu își obligă oaspeții să facă așa ceva, chiar dacă în joc este un covor în nuanțe pastel sau parchetul proaspăt lustruit. Regula se aplică și când în casa sunt copii.

Presați de timp sau de probleme financiare, poate nu avem resursele necesare pentru un cadou sofisticat, totuși  nu trebuie să uităm niciodată buchetul de flori pentru amfitrioană. Uneori, este bine să abandonăm clasica sticlă de vin și să ne orientăm spre cadouri inedite – o colecție de ceaiuri de calitate, dulciuri rafinate, un obiect legat de hobby-urile gazdei. Scopul este să facem plăcere gazdei și să îi mulțumim pentru tratația oferită, nu „să ne dăm mari” cu cadoul respectiv. La masă, așteptăm invitația gazdei și o lăsăm să se așeze prima, tot ea fiind cea care gustă mai întâi din mâncare. Dintre gesturile impardonabile fac parte: coatele puse ostentativ pe masă, consultarea telefonului mobil (dacă avem o urgență, ne scuzăm și ne ducem să vorbim în altă cameră), vorbitul cu gura plină, fumatul în timpul mesei, etc.

La atelierul susținut de dumneavoastră dezbateți și relațiile profesionale. Se obișnuiește, tot mai des, să se treacă foarte rapid sau să se sară peste codurile unei comunicări profesionale, în favoarea unui ton foarte prietenos sau apropiat. Este nepoliticos sau vi se pare că societatea tinde să elimine formalitățile?

Eliminarea formalităților, în viața profesională, nu este o problemă dacă ea este agreată de ambele părți.  Șeful care își tutuiește angajații, dar dorește ca toată lumea să i se  adreseze cu „domnule  director”, profesorul care își tratează de sus elevii sau studenții, funcționarul care ne tutuiește fără măcar să ne cunoască sunt câteva exemple care nu vizează doar codurile comunicării profesionale, ci și lipsa de respect față de celălalt. Adresarea la persoana a doua plural și utilizarea unor formule oficiale nu sunt “prețiozități”, individualitatea și intimitatea celuilalt trebuie respectate.  Este bine să dăm dovadă de tact atunci când propunem renunțarea la un ton profesional,  iar toată lumea să accepte ideea.

Câteva personaje din istorie, dar și contemporane cu noi pe care le considerați impecabile în societate. Atât din punctul de vedere al respectării codului vestimentar, cât și din cel al discursului.

În 1528, Baldassare Castiglione, diplomat și intelectual renascentist, a publicat un best-seller dedicat vieții de la curte, el schițând portretul curteanului ideal, un personaj care dă dovadă de ceea ce noi numim effortless style (la sperezzatura). Castiglione impune în imaginarul oamenilor rafinați ideea unui stil firesc, nonșalant.  Un model a fost și curtea Franței în vremea lui Ludovic XIV, regele a rămas în istorie și pentru eleganța cu care le saluta pe doamnele de rang, dar și pe cameriste, tot el își obliga curtenii să dea dovadă de respect în fața doamnelor, să țină cont de prezența lor. Pentru societatea actuală întodeauna am evitat să identific anumite persoane sau să caut modele.  Elegante și bine crescute sunt persoanele care fac totul fără emfază, evită stridențele vestimentatre sau de limbaj, nu vor să iasă în evidență cu orice preț și dau dovadă de grijă, toleranță și empatie față de celălalt (chiar dacă este un necunoscut). Îmi amintesc și acum de un cuplu de octogenari din Marais, într-o franceză de modă veche m-au întrebat dacă m-am pierdut sau dacă am nevoie de ajutor (nu îi întrebasem nimic, doar m-au zărit învârtindu-mă în cerc în căutarea muzeului Picasso). Bunele maniere nu țin neapărat de reguli sofisticate și de modele greu accesibile, ci de atenția și respectul acordate celor din jurul nostru.

Într-o perioadă în care bunul simț, simplitatea și modestia sunt out of fashion, ce rămâne de cultivat în educație și maniere?

Studii recente insistă asupra faptului că rolul manierelor actuale este acela de a face să conviețuiască individualități din ce în ce mai bine conturate. Toleranță și celebra butadă „libertatea mea se sfârșește acolo unde începe libertatea celuilalt” sunt ideile care ar trebui să se afle în centrul discuțiilor legate de educație și maniere.

Foto: Vogue